Algoritmul, pas cu pas
Primul instinct ar fi un vector cu o valoare pentru fiecare căsuță. Dar poate fi un miliard — un asemenea vector nu încape în memorie. Cheia e că avem doar operații, iar fiecare operație de tip 1 vopsește o întreagă bucată cu aceeași valoare. Așa că, oricât de mare ar fi , șirul arată mereu ca câteva benzi colorate lipite una de alta — și sunt puține benzi, nu un miliard.
În loc să reținem fiecare căsuță, reținem doar benzile: o listă ordonată de intervale (margine dreaptă exclusivă), fiecare cu valoarea lui. La început avem un singur interval de valoare — toată strada vopsită în .