Tipul string

Intuiția

Un string este un șir de caractere de lungime variabilă: poate ține cuvântul da (2 litere) sau o propoziție întreagă, fără să-i spui dinainte cât de mare să fie. El își gestionează singur memoria — dacă adaugi caractere, se redimensionează în culise. Tu doar lucrezi cu el, nu cu memoria din spate.

Ce este

În limbajul C „clasic", un text se ținea într-un tablou de caractere: char nume[100]. Asta înseamnă că tu decideai dinainte câte litere încap (aici 100) și tot tu trebuia să marchezi sfârșitul textului cu un caracter special. Dacă textul real era mai lung decât ai prevăzut, programul se strica.

Tipul string din C++ (din biblioteca <string>) rezolvă toate astea pentru tine:

1. Lungime variabilă — nu fixezi o capacitate; șirul crește sau scade după nevoie.
2. Se gestionează singur — alocarea și eliberarea memoriei se fac automat.
3. Știe cât e de lung — îți spune oricând câte caractere are, fără să numeri.
4. Se comportă ca o valoare — îl copiezi cu =, îl lipești cu +, îl compari cu operatori, ca pe un număr obișnuit.

Cum arată

Un string este, în interior, o secvență de caractere așezate pe poziții numerotate de la 0. Cuvântul algoclar arată exact ca un șirag de mărgele: opt caractere pe indicii 0..7.

Lungimea șirului este 8, iar caracterele valide stau pe indicii de la 0 la 7. Ultimul caracter este, prin urmare, s[length() - 1], adică s[7], litera r. Această numerotare de la zero este aceeași ca la vectori — un string se comportă, la accesare, ca un vector de caractere.

Implementare C++

Hai să le punem cap la cap: declarare, două feluri de citire, lungime, indexare și concatenare.

#include <iostream>
#include <string>
using namespace std;

int main() {
    string s;            // string gol, fara sa fixam o capacitate

    cin >> s;            // citeste UN SINGUR cuvant (se opreste la spatiu)

    cout << s << "\n";              // afiseaza tot sirul
    cout << s.length() << "\n";     // numarul de caractere
    cout << s[0] << "\n";           // primul caracter
    cout << s[s.length() - 1];      // ultimul caracter

    return 0;
}

Citirea unui cuvânt vs. a unei linii întregi. Cele două forme de citire fac lucruri diferite:

• Operatorul >> (cin >> s) citește un singur cuvânt: sare peste spațiile de la început și se oprește la primul spațiu, tab sau sfârșit de linie. Pentru intrarea mere si pere, el pune în s doar mere.
• Funcția getline(cin, s) citește o linie întreagă, inclusiv spațiile dintre cuvinte, până la Enter. Pentru aceeași intrare, ea pune în s tot textul mere si pere.

#include <iostream>
#include <string>
using namespace std;

int main() {
    string linie;
    getline(cin, linie);     // citeste toata linia, cu tot cu spatii

    cout << linie << "\n";
    cout << linie.length();  // pentru "mere si pere" -> 12 (spatiile conteaza)

    return 0;
}

Lungime, indexare, concatenare. Ai două funcții echivalente pentru lungime: s.length() și s.size() returnează același lucru — alege oricare. Accesul la un caracter se face cu s[i], iar lipirea a două șiruri se face direct cu +:

#include <iostream>
#include <string>
using namespace std;

int main() {
    string a = "algo";
    string b = "clar";

    string c = a + b;        // concatenare: "algoclar"
    cout << c << "\n";       // algoclar
    cout << c.size() << "\n";// 8 (size si length sunt identice)

    c[0] = 'A';              // schimbam un caracter pe loc
    cout << c << "\n";       // Algoclar

    return 0;
}

Observă cât de natural se citește totul: a + b lipește două șiruri ca și cum ai aduna, iar c[0] = 'A' schimbă o literă fix ca la un vector. Nicăieri nu te atingi de memorie — string o face pentru tine.