Declararea funcțiilor

Ce este

A declara o funcție înseamnă să anunți compilatorul că funcția există și să-i descrii antetul: tipul valorii returnate, numele și lista de parametri. Declararea se mai numește prototip și se termină cu ; — nu are corp (nu are { }).

A defini o funcție înseamnă altceva: scrii efectiv ce face, în acolade. Definiția conține și ea antetul, dar urmat de corp.

Trei lucruri pe care le anunță prototipul:

1. tipul de retur — ce fel de valoare iese din funcție (int, double, bool, sau void dacă nu întoarce nimic)
2. numele — cum o chemi mai târziu
3. lista de parametri — ce primește, cu tipul fiecăruia

Cum arată

Iată un prototip tipic — funcția care calculează maximul a două numere:

int maxim(int a, int b);

Privește-l ca pe patru bucăți lipite, fiecare cu rolul ei:

Citește-l așa: „va exista o funcție numită maxim, care primește două numere întregi (a și b) și întoarce un întreg”. Atât promite prototipul — nu spune CUM se calculează maximul, doar că funcția există și ce „formă” are.

Compară cele două forme una lângă alta:

În prototip numele parametrilor sunt opționale — compilatorul are nevoie doar de tipuri. Adică int maxim(int, int); este un prototip valid. Le scriem totuși, pentru că ajută cititorul să înțeleagă ce înseamnă fiecare parametru.

De ce există prototipul

Compilatorul procesează fișierul de sus în jos, o singură dată. Când ajunge la un apel maxim(7, 3), trebuie deja să știe că maxim există și ce formă are — altfel se oprește cu eroarea „maxim was not declared in this scope”.

Ai două variante să-l mulțumești:

• pui toată definiția funcției înaintea lui main — dar atunci main ajunge departe, jos de tot, și programul devine greu de citit;
• pui doar prototipul sus (promisiunea), main imediat după, iar definiția o lași la urmă.

Prototipul rupe astfel ordinea: poți citi întâi „ce face programul” (main), iar detaliile fiecărei funcții stau dedesubt, ca un apendice.

Implementare C++

Programul de mai jos folosește ordinea „prototip sus, definiție jos”. Observă că main apelează maxim înainte ca definiția lui maxim să apară în fișier — și totuși compilează, datorită prototipului.

#include <iostream>
using namespace std;

// DECLARARE (prototip): doar promisiunea, se termina cu ;
int maxim(int a, int b);

int main() {
    int x, y;
    cin >> x >> y;

    // apelam maxim aici, desi definitia lui apare mai jos.
    // compilatorul are voie, pentru ca a vazut prototipul de mai sus.
    cout << maxim(x, y) << endl;   // pentru 7 si 3 afiseaza 7
    return 0;
}

// DEFINIRE: acelasi antet, dar cu corp in acolade
int maxim(int a, int b) {
    if (a > b) return a;
    return b;
}

Dacă ai șterge linia prototipului (a doua), programul NU ar mai compila: la apelul maxim(x, y) compilatorul încă n-a întâlnit nimic numit maxim. Prototipul este exact piesa care îl lasă să continue.