De ce contează?
Scrii un text și greșești ceva. Apeși Ctrl+Z și ultima modificare dispare. Mai apeși o dată — dispare cea de dinaintea ei, apoi cea de dinaintea aceleia. Editorul nu te întreabă niciodată „pe care vrei să o anulezi?": revine mereu la ultima acțiune pe care ai făcut-o, ca și cum ar desface un teanc de sus în jos. Acel „ultimul făcut, primul anulat" este exact comportamentul unei stive.
Intuiția
O stivă funcționează după regula LIFO — Last In, First Out: ultimul element intrat este primul care iese, fiindcă ai acces doar la vârf. Această regulă se potrivește perfect cu două sarcini foarte des întâlnite.
Prima: inversarea. Dacă pui elementele unei secvențe pe stivă în ordine și apoi le scoți, ele ies fix în ordine inversă — fără să calculezi niciun index. A doua: undo. Fiecare acțiune pe care o faci o „împingi" pe o stivă; când vrei să anulezi, scoți vârful, adică exact ultima acțiune. Ambele cer același lucru: „ultimul intrat, primul ieșit".