Tipul string

Ce este

Un string este un șir de caractere de lungime variabilă — adică un text. În interior nu e nimic magic: e o secvență de char-uri așezate la rând, exact ca o panglică de litere. Diferența esențială față de un singur char e că string poate ține de la zero litere (text gol) până la mii de litere, iar tu nu trebuie să spui dinainte câte.

Câteva texte sunt string-uri: "ana", "Salut, lume!", "x", chiar și "" (textul gol). Toate au același tip; se deosebesc doar prin lungime și conținut.

Cum arată

Hai să luăm un text concret: "algoritmica". El are 11 litere. Fiecare literă stă pe o poziție numerotată, exact ca un vector — prima poziție este 0, nu 1.

Din diagramă citești direct trei lucruri care apar la fiecare problemă cu texte:

• s[0] este 'a' — primul caracter, pentru că numărătoarea pornește de la 0.
• s[10] este 'a' — ultimul caracter; ultima poziție este mereu s.size() - 1, nu s.size().
• s.size() este 11 — numărul de litere. Pozițiile valide sunt deci 0, 1, ..., 10.

Reține perechea asta: dacă textul are lungimea n, pozițiile merg de la 0 la n - 1. Poziția n nu există — e prima capcană la accesul cu s[i].

Implementare C++

Mai întâi declararea și citirea. Aici e prima decizie importantă: vrei un singur cuvânt sau o linie întreagă? cin cu operatorul de extragere se oprește la primul spațiu, deci citește un cuvânt; getline citește toată linia, inclusiv spațiile.

#include <iostream>
#include <string>
using namespace std;

int main() {
    string s;
    cin >> s;             // citeste un singur cuvant (se opreste la spatiu)
    cout << s << "\n";    // pentru intrarea "ana maria" afiseaza: ana

    string linie;
    getline(cin, linie);  // citeste restul liniei: " maria"
    cout << linie << "\n";
    return 0;
}

Acum operațiile de bază pe un text deja citit. Lungimea, accesul la un caracter, concatenarea și compararea:

#include <iostream>
#include <string>
using namespace std;

int main() {
    string s = "algoritmica";

    // lungimea: size() si length() fac exact acelasi lucru
    cout << s.size() << "\n";      // 11
    cout << s.length() << "\n";    // 11

    // acces la un caracter prin pozitie (de la 0)
    cout << s[0] << "\n";          // a
    cout << s[s.size() - 1] << "\n"; // a (ultimul)

    // concatenare cu +
    string a = "abc";
    string b = "de";
    string c = a + b;
    cout << c << "\n";             // abcde

    // comparare lexicografica cu operatorul mai-mic
    // "ana" vine inaintea lui "banana" pentru ca 'a' < 'b'
    if (a < c) {
        cout << "abc vine primul\n"; // se afiseaza (a < ab...)
    }
    return 0;
}

Compararea cu operatorul de mai-mic merită o vorbă, pentru că nu compară lungimi, ci ordinea din dicționar (lexicografică). Calculatorul ia litera 0 din ambele cuvinte: dacă diferă, cuvântul cu litera mai „mică" în alfabet e mai mic și gata. Dacă sunt egale, trece la litera 1, și tot așa. La "ana" față de "banana", prima literă decide: 'a' este înaintea lui 'b', deci "ana" este mai mic decât "banana" — chiar dacă "banana" are mai multe litere. Lungimea contează doar când un cuvânt e prefix al celuilalt: "an" este mai mic decât "ana", fiindcă primul „se termină" mai devreme.