De ce contează?
Ai un teanc de dosare de angajați și șeful îți cere: „dă-mi-le ordonate după salariu, de la mare la mic”. Dacă rupi doar fișa cu salariul din fiecare dosar și sortezi paginile alea separat, ai un teanc de numere fără nume — ai amestecat totul. Așa că muți dosarul ÎNTREG: numele, vârsta și salariul rămân lipite, iar ele se rearanjează după singurul criteriu pe care îl ceri. Sortarea structurilor face exact asta.
Intuiția
O structură strânge mai multe câmpuri într-un singur element: un Elev are nume
și notă. Vrei să așezi elevii într-o ordine — de pildă descrescător după notă.
Cheia după care compari e nota, dar ceea ce muți e elevul complet. Tu îi spui
sortării o singură regulă: „cine vine primul, a sau b?”. Restul îl face ea.
Comparatorul este cel care definește ordinea — sortarea nu „știe” singură ce înseamnă „mai bine”, tu îi dai regula. Și ceva esențial: sortezi structurile întregi, nu doar cheia. Când un element se mută, pleacă cu toate câmpurile lui.