De ce contează?
Privește un arbore genealogic: în vârf stă un strămoș comun, iar din el coboară, nivel cu nivel, copiii, nepoții, strănepoții. Întrebi pe oricine din familie „cine ți-e părintele?” și primești un singur răspuns — în afară de strămoșul din vârf, care n-are pe nimeni deasupra. Exact așa arată un arbore cu rădăcină: alegi un nod drept „strămoș”, iar toată structura se orientează în jos față de el.
Ce este
Un arbore obișnuit îți spune doar cine e vecin cu cine — muchiile n-au „sus” și
„jos”. În clipa în care alegi un nod drept rădăcină, atârni tot arborele de
el, ca un mobil suspendat de un cui: fiecare nod capătă un singur nod deasupra
și, eventual, câteva dedesubt. Formal, pornești de la un arbore (graf conex,
fără cicluri, cu n noduri și n-1 muchii), fixezi un nod r, iar alegerea
orientează fiecare muchie „de la fiu spre tată”. Dintr-o mulțime de muchii fără
direcție ai obținut o ierarhie limpede.