Tipul char — AlgoClar

De ce contează?

Fiecare tastă de pe tastatură ascunde un număr secret. Când apeși „A", calculatorul nu memorează forma literei, ci un cod — numărul 65. Toate literele, cifrele și semnele au câte un astfel de cod, stabilit printr-o convenție numită ASCII. Tipul char este exact acel sertăraș de un octet în care stă codul.

Ce este tipul char

char ocupă un singur octet și, în esență, este un tip întreg mic: ține un număr între −128 și 127 (sau 0–255 dacă e fără semn). Diferența față de int e doar felul în care îl afișăm: la cout, un char apare ca simbolul corespunzător codului său, nu ca număr.

Convenția care leagă coduri de simboluri se numește ASCII. Câteva repere de memorat:

Caracter	Cod ASCII
`'0'` … `'9'`	48 … 57
`'A'` … `'Z'`	65 … 90
`'a'` … `'z'`	97 … 122
spațiu `' '`	32

Observația-cheie

Pentru fiecare grup (cifre, litere mari, litere mici), codurile sunt consecutive. Asta e ceea ce face aritmetica pe caractere atât de utilă: poți trece de la un simbol la următorul adunând 1.

Caracterele ca numere

Pentru că char e un număr, poți face aritmetică cu el. Iată cum arată codurile pentru câteva litere:

cod	65	66	67	68	69
litera	A	B	C	D	E

Literele consecutive au coduri consecutive: de la 'A' la 'E' codul crește cu 1 la fiecare pas.

De aici ies două trucuri folosite la aproape orice problemă cu text:

Cifră-caracter → număr: c - '0'. De exemplu '7' - '0' = 7.
Poziția unei litere în alfabet: c - 'a' dă 0 pentru 'a', 1 pentru 'b', … (util pentru vectori de frecvență pe litere).

Implementare C++

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    char c = 'A';
    cout << c << "\n";        // A
    cout << (int)c << "\n";   // 65 (codul, fortat ca numar)

    char cifra = '7';
    int val = cifra - '0';    // 7
    cout << val << "\n";

    // litera mica -> litera mare (diferenta este 32)
    char mic = 'g';
    char mare = mic - 32;     // 'G'
    cout << mare << "\n";     // G
    return 0;
}

Aplicație: numără literele mari dintr-un text

Combinând citirea caracter cu caracter și comparația de coduri, rezolvi o clasă întreagă de probleme:

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    char c;
    int litereMari = 0;
    while (cin >> c) {
        if (c >= 'A' && c <= 'Z') litereMari++;  // cod intre 65 si 90
    }
    cout << litereMari << "\n";
    return 0;
}

Compararea c >= 'A' && c <= 'Z' funcționează tocmai pentru că literele mari au coduri într-un interval continuu.

Complexitate

Fiecare operație pe un char (comparație, adunare, conversie) costă O(1). Parcurgerea unui text de lungime n caracter cu caracter este O(n) — la fel ca parcurgerea unui vector, pentru că un șir este chiar un vector de char.

Greșeli frecvente

Greșeala 1 — confunzi caracterul cu cifra: int val = c; pentru c = '7' îți dă 55 (codul), nu 7. Pentru valoarea cifrei scrie c - '0'.

Greșeala 2 — afișezi codul în loc de literă: dacă faci aritmetică și uiți cast-ul, cout << ('A' + 1) afișează 66, nu B. Forțează cu (char)('A' + 1).

Greșeala 3 — presupui că totul e ASCII: literele românești cu diacritice (ă, â, î) NU sunt caractere ASCII simple și nu încap într-un char obișnuit. Problemele de concurs lucrează aproape mereu cu litere fără diacritice.

Greșeala 4 — char cu semn la coduri peste 127: pe un char cu semn, un cod de 200 devine negativ. Când lucrezi cu valori peste 127, folosește unsigned char.

Recapitulare

char ocupă 1 octet și ține codul ASCII al unui simbol: 'A' este de fapt numărul 65.
Codurile fiecărui grup (cifre, litere mari, litere mici) sunt consecutive, ceea ce permite aritmetica pe caractere: c - '0', c - 'a', c - 32.
Un șir de caractere este un vector de char, deci parcurgerea lui costă O(n).