Variabile

Intuiția

Un program lucrează cu date: un scor, o vârstă, un rezultat de calcul. Ca să le ții undeva și să le regăsești după nume, ceri calculatorului un sertar și îi lipești o etichetă. Tot ce faci de aici încolo — citești, calculezi, afișezi — trece prin aceste sertare. Programul nu „știe” numerele tale; le ține în cutii și le caută după etichetă.

Ce este

O variabilă este o zonă de memorie cu un nume (eticheta) și un tip (ce fel de valoare încape în ea). Trei acțiuni o definesc:

1. Declarare — ceri o cutie de un anumit tip și îi dai un nume: int varsta;
2. Inițializare — pui prima valoare în cutie: int varsta = 17;
3. Atribuire (reatribuire) — înlocuiești ce era cu altceva: varsta = 18;

Tipul (vezi lecția despre tipuri simple) decide cât de mare e cutia și ce încape: int ține numere întregi, double numere cu zecimale, char un singur caracter. Numele e cum o regăsești.

Cum arată

Hai să urmărim trei sertare în timp ce un program le modifică. La fiecare pas se schimbă o singură cutie; etichetele rămân pe loc.

Pornim cu trei variabile inițializate: a = 5, b = 3, suma = 0.

Executăm suma = a + b; — calculatorul citește a (5) și b (3), adună, și pune 8 în cutia suma. Doar suma se schimbă.

Acum reatribuim: a = 10;. Vechea valoare 5 dispare din cutia a — nu se duce nicăieri, e pur și simplu suprascrisă.

Implementare C++

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    // declarare + initializare: cerem cutiile si punem prima valoare
    int a = 5;
    int b = 3;
    int suma = 0;

    // atribuire: punem in suma rezultatul calculului
    suma = a + b;
    cout << suma << endl;    // 8

    // reatribuire: suprascriem vechea valoare din a
    a = 10;
    cout << a << endl;       // 10
    cout << suma << endl;    // 8 - suma NU se recalculeaza singura

    // tiparul "citeste-modifica-scrie": foloseste vechea valoare a cutiei
    suma = suma + a;         // 8 + 10
    cout << suma << endl;    // 18

    return 0;
}

Poți declara o variabilă fără s-o inițializezi (int x;), dar atunci cutia conține orice octeți erau deja acolo — de regulă o valoare absurdă. De aceea obiceiul sănătos este să inițializezi în momentul declarării.

Numele și unde „trăiește” variabila

Numele unei variabile trebuie să înceapă cu o literă sau _, poate conține litere, cifre și _, și e bine să fie descriptiv: nrElevi spune mult mai mult decât n2. Un nume bun este jumătate din documentația codului tău.

O variabilă „trăiește” în blocul { } în care a fost declarată — acesta e domeniul ei de vizibilitate (scope). În afara acelui bloc, eticheta nu mai există: cutia a fost desfăcută.

#include <iostream>
using namespace std;

int main() {
    int scor = 10;          // traieste in tot main

    if (scor > 5) {
        int bonus = 3;      // traieste DOAR in acest if
        scor = scor + bonus;
    }
    // aici "bonus" nu mai exista - ar da eroare de compilare

    cout << scor << endl;   // 13
    return 0;
}

Complexitate

Declararea, inițializarea, atribuirea și citirea unei variabile sunt operații elementare.

int suma;              // NU am pus nimic in cutie
for (int i = 1; i <= 5; i++)
    suma = suma + i;   // suma porneste de la GUNOI, nu de la 0
cout << suma;          // rezultat impredictibil