De ce contează?
Stai la coadă cu un coș și un buget de 4 lei. Iei produsele în ordine de pe raft și vrei să știi: câte secvențe de produse vecine încap în buget? Dacă adaugi un produs și depășești bugetul, nu dai înapoi tot coșul — scoți doar de la început, atâta cât trebuie ca să revii sub 4 lei. Capătul din față al coșului tot înaintează, niciodată nu se întoarce. Exact așa numeri secvențele cu o fereastră care își schimbă lungimea.
Intuiția
Ai un vector cu valori pozitive și un prag S. Vrei să numeri câte subsecvențe vecine (elemente alăturate) au suma cel mult S. În loc să măsori fiecare secvență posibilă, ții o fereastră [st, dr]: o întinzi spre dreapta cât timp suma stă sub prag și o scurtezi din stânga când depășește. Lungimea ferestrei nu e fixă — se adaptează la date.
Spre deosebire de fereastra de lungime fixă, aici nu cauți secvențe de o anumită mărime, ci numeri toate secvențele care respectă o condiție.