De ce contează?
Stai într-un tren și privești pe geam. Fereastra are mereu aceeași lățime și îți arată exact trei stâlpi de telegraf deodată. Pe măsură ce trenul înaintează, un stâlp nou intră prin marginea din față, iar unul vechi dispare prin marginea din spate. Niciodată nu numeri din nou toți cei trei stâlpi: vezi doar cine intră și cine iese. Exact așa privește un algoritm o „secvență” de valori dintr-un vector.
Intuiția
O secvență (sau subșir continuu) este o bucată lipită a vectorului: câteva poziții una după alta, fără goluri. Multe probleme cer „cea mai bună secvență de lungime fixă k”: suma maximă, media maximă, numărul maxim de elemente pare. Imaginea mentală e fereastra trenului: o ramă de lățime k care alunecă spre dreapta, un pas o dată, arătând mereu k valori vecine.