De ce contează?
Un far de pe țărm își rotește fasciculul peste mare, de la stânga la dreapta. În fiecare clipă lumina atinge doar corăbiile aflate chiar pe linia ei — nu pe toate cele din ocean deodată. Pe măsură ce fasciculul înaintează, corăbiile intră în lumină, apoi ies. Așa lucrează un algoritm de baleiere: o linie imaginară mătură planul și, în orice moment, te ocupi doar de obiectele pe care le atinge.
Intuiția
Multe probleme de geometrie cer să compari obiecte din plan: care două puncte sunt cele mai apropiate, care segmente se intersectează, câte puncte cad într-o fereastră. Reflexul e să compari fiecare pereche — dar perechile sunt prea multe.
Ideea de baleiere schimbă unghiul: sortezi obiectele după o axă (de obicei x), le procesezi în acea ordine și treci o linie imaginară prin plan. La fiecare pas ții o structură activă — doar candidații care mai pot conta acum. Punctele rămase mult în urmă ies din structură; nu le mai privești niciodată.